Tresari mereu la auzul vocilor interioare care iti momesc constiinta aducand-o la granita posibilului si te intrebi daca viata este mai mult decat un tablou pictat cu suferinta sufletului si lacrimile varsate pentru perfectiunea inexistenta de care intamplator ai auzit si o cauti,o cauti dar mereu un zid palpaie cu o lumina orbitoare si nu reusesti sa treci de el.Oare asta iti doresti,oare asta ai cautat in toata aceasta viata palpabila pe care o trezesti la fiecare rasarit si o distrugi putin cate putin dupa fiecare raza de soare ce apune dupa copacii ratacitori?Tu zambesti,tresari inca o data caci lumea in care realitatea este ceva cotidian, si-a redeschis ochii si te striga ,caci esti singura care ii admira irisul patrunzator si asta o face linistita,Simti totusi ca ceva nu e la locul lui,ca ceva te nemultumeste ,eul interior invie ,caci suntem muritori si nu putem sa opunem rezistenta ,dar pentru tine lupta dintre nepatrunsul necunoscut si nulul absolut pare o joaca pe care cu usurinta o dobori cu o singura miscare din cap.Cine sunt ei sa iti spuna ca nu poti,cine sunt ei sa iti spuna ca nu exista ?Esti revoltata la orice miscare facuta de cei din jur impotriva visului tau,impotriva a tot ce te face sa existi.
Te uiti pe fereastra si realizezi ,privind rotocoalele de zahar de pe albastrul infinit ,ca nimic nu este ceea ce pare ,dar tu ,ca o eroina ,nu te dai batuta,privesti cu dispret natura care parca rade de ideile tale boeme .
Toti si nici unul nu te inteleg ,te cred perfectionista si asta-i prea mult pentru ei .Arata-le ca poti ,ca viata-i doar un orfelinat cu mii de copii confuzi ,cu parinti ratacitori pe care tu ii vei indruma negresit si zi-le ca orice-i inconjoara e istorie ,e tot ce vor ei sa fie.
Perfectiunea e prea simpla pentru a fi inteleasa de oamenii banali,ea e conceputa pentru cei ce cred in tot ce nu exista ,in tot ce va exista in infinit,tu esti o stea ratacitoare ce crede in univers si de aceea astrele-s cu tine si te ajuta sa gandesti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu